Să-l slăvim cât mai putem


Omul fără suflare, pătrunde adânc în adormire,
Prins de somnul morţii în început de nemărginire.
Clipa despărţirii chiar şi pentru un moment,
Întristează inimi şi suferinţa doare stringent.

Gândul reîntâlnirii alină puţin din marea durere.
Şi speranţa că-l vei vedea din nou, îţi dă putere,
Să treci mai uşor peste clipa despărţirii şi durere.
Credinţa ne spune, că-n veşnicie fi-va întrevedere.

Mângâierea în ceasul trist al acestei marii dureri,
Ce nu-ţi dă a reîntâlnirii speranţă cu mângâieri,
Cine-o poate face, atunci când se duce acel drag,
Văzând că nu doreşte o întâlnire, cu Isus în prag?

Nu lăsa Doamne, să m-ajungă o astfel de durere,
Nu-i lăsa pe ai mei pierduţi în haos, Tu ai putere!
Îndură-Te Doamne, priveşte cu milă la inima mea.
Dă-le Te rog astăzi mântuirea, binecuvântarea Ta.

Rugăciunea mea cu lacrimi o-nalţ azi cu stăruinţă,
Măreşte Doamne în mine, Te rog, a mea credinţă,
Să stea încontinuu, rugăciunea mea, înaintea Ta.
Nicicând să nu mă tulbure vrăjmaşul, nu-l lăsa.

Tot mai am nădejde, cred că va veni ceasul,
Când vor ridica mâinile curate şi glasul,
Cei dragi ai mei și la Tine vor alerga.
Şi-n Harul iubirii primi-vor mântuirea Ta.

Când se stinge o viaţă pe pământ, e dureros.
Tu o aprinzi ca pe o stea nouă, iubite Hristos.
Şi-n inimi sădeşti speranţa vie a reîntâlnirii,
Iubirea-ţi toarnă balsamul alinării durerii.

Îndură-Te Doamne, măreşte credinţa în noi
Să strălucim din zorii zilei până-n noii zori.
Să Te slăvim din toată inima, clipă de clipă,
Să stăm adăpostiţi, mereu sub a Ta sfântă aripă.

Să ştim să ne preţuim bine, bine, toate zilele,
Căci se duc mai iute ca: orele, minutele, clipele.
Gândul meu, Doamne, poartă-l înspre veşnicie
Pe al Tău drum, Isus, paşii mei, mereu să fie.

Să mă pocăiesc zi de zi, de orişice fel de rele.
Să trec peste durere şi-nclipele cele mai grele.
Nu ştim ora, ceasul, cât timp să trăim mai avem,
Te Slăvim zi de zi, ceas de ceas, cât mai putem.

Veghează Te rog, asupra tuturor zilelor noastre,
Şi poartă-ne paşii, pe calea Ta, ce duce spre astre.
Ne ţine cu braţ puternic, să nu ne clatine vântul.
Să păstrăm, cât vom trăi, în sfinţenie legământul.

Cât timp ne-ai mai dat de trăit, pân-la moarte,
Tânjim să zburăm cu Tine-nspre zările albastre.
Te slăvim, lăudăm, Preamărim, slava-Ţi dăm.
Uniţi în iubirea Ta, cu toţi vrem să Te urmăm.
Amin!

15.01. 2008